chimia pe care'o implica prin absurd
complexul sinapselor mele
[ca darele lasate de plug prin glia de stele
si studiul semioticii unor rotite de plumb ascunse smechereste sub piele]
surade surd. e o gluma neutra de un verde crud.
eu nu pun "com" in propozitie dupa fiecare punct;
daca vrei poezie, citeste peretii!
orasul omoara cu pietre profetii si
'ngroapa sub parcuri pamantul defunct.
[pamantul se'ngroapa tautologic si crunt
cu zambetul manjit de interjectii]
si ochii-ti fac la semne intersectii,
cat stai sa citesti ziarul sau pleci sa nu-l mai vezi
e o poveste lunga cu multe directii
un story-line pendulatoriu cu un element fix scris cu cerneala pe hartie de orez.
orasul e gol vara si iarna e gri, cu peretii
manjiti de cel mai penibil crez:
"suntem cu totii fii vitregi
al celui mai random univers"
vineri, 16 iulie 2010
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)