Poemul [Pentru Anna Reiner]

Surioarei mele! ["Toate trec in lumea asta, doamna!Numai tramvaiul nu mai trece"]

Poemul se preocupa intai de tine
de cat de mult doare
de suferinta
de rima ta.

Poemul e intai si intai preocupat de inimile facute acordeon
de sufletele care cladesc si umplu cimpoaie intregi;
caramizi micute de cate 21 de grame

Poemul plange odata cu tine
si-ti spune ca fara lipsa nu rimeaza nimic niciodata.
Poemul stie ca vei zambi din nou
si promite ca va zambi cu tine

Dar inainte de toate poemul stie
ca esti o fiinta frumoasa in interior
o fiinta superba in exterior
si stii sa recunosti frumusetea literara
a iubirii neimpartasite

Ea zice:

în loc de mulţumesc

[de când mi-am fracturat pupila, locuiesc în camera obscură. developarea s-a amânat]

un cap mâncat de metastaze
anul trecut vomita fraze
acum s-a micşorat, se pare
vomită resturi de-ntrebare
a amorţit, s-a spart, a plâns
s-a scurs pe trup, gâtul şi-a uns
fiindc-a urlat prea multe drame
i-au mai rămas doar două grame
în câte să le-mpart-acuma?
în douăzeci sau zece? una?
şi înainte să-şi dea seama
le-a dat şi a rămas doar ciuma
e-acum ca zaţul din ibric
între măsele tot mai mic
dezgustul, boala şi cu teama
dintr-o lămâie beau doar zeama
miroase rău a melodrame
s-au dus şi ultimele grame
şi-ncet şi lent, plictisitor
capul mâncat de metastaze
odată croitor de fraze
se-neacă-n bule de sifon

Cercetare

Î:Ce suferi cel mai greu

muşcându-ţi din mândrie buza ca atunci când

propriile-ţi coaste strivite străpung totul în cale?

R:Alexandra suferă din pricina suferinţei; şi o face cu greu

R: treapta cea mai de jos[...]posibilitatea conştientizării[...]

greu e cheia[...]

mândrie[...]durere fizica[...]nebunul idealist...

R (Jancsi): Răbdarea, cred că pe asta o sufăr cel mai greu

R (Kyrky): Mâna care iţi strange inima dezgolită o strânge mai cu putere atunci când coastele s-au rupt şi ochii tuturor o văd

R M: "Sufăr pentru Alexandra, she is painless"

R: (Alina): Durerea provocată de muşcătură...

Î:Şi-atunci când nu lipseşte doar conştiinţa,

dar iţi lipseşte noţiunea ei

şi totuşi grimasa strâmbă faţa lacului[...]

ce cuvânt mut iţi stă pe buze?

R: Alexandra spune "Dispari!"

R: Trăieşte!!!

R (Jancsi): "Iartă-mă!" E cuvântul pe care îl spun cel mai rar

R (Kyrky): "Taci!"

R M: Să fie gura STRâmbă şi ochii semideschişi în

sistem complex de axe şi functii!

care se-ascunde sub zâmbetul strâmb

caci să iţi suferi mândria sau să fii mândru de suferinţa ta

e totuna

dar mereu diferit

R(Alina): "Moarte?"

Andrei şi monstrul fără ceafă [Nick Cave-The weeping song]

Oh are they really crying , father?Yes, the weeping is yet to come.

În toţi creşte o teamă de vidul inamic,
Palpită toţi de încordare simulantă,
De disperări care aruncă privirea îndrăzneaţă.
Andrei le râde-n faţă. E lung şi slab: oniric,
E-n negru şi e alb: nu creşte-n el nimic.
***
Mâinile scapă tava: "nu-i tragedie,
E frântă de durere si de văduvie".
Andrei işi plânge'n pumni norocul
De-a sta cu el pe seară, cand o suna sorocul
Să îsi încerce altu' talentu'n preoţie

Încet se scurge seara şi e, poate,
Cea mai târzie seară dintre toate
Cu tot cu cele care au sa vină
Sudată în ţigări, nectar şi cofeină,
Strângând in pumnii vineţi balustrade.

Andrei, pe treptele de fier, le pare singur
Şi lui îşi pare, însă dur, din când în când,
Mai răsuceşte stânga-dreapta câte un cuvânt
Rotindu-şi veghea, fredonând încet
Un cântec lent
Un pic dement
Glumă porcoasă de copil inocent:

But I won’t be weepin’ long
[vă dau regatul meu pentru un gram la bong]
Înjură-ncet
cu iz de bocet, de legendă
şi-aduce-aminte haşul bun de te lăsa inert
te legăna ca în placenta.
[Mă jur, mai am un pic si imi deschid propria sectă
doar sa îl ard pe ăsta şi să plec]

Am construit, păzind lumina, un orizont întreg
Dar langă el, c'un sunet sec
sicriul rece
indrugă verde şi uscate, să mă sece:
"Auzi că ce e cash, ca valul trece"
Mă jur, înca o voce din senin nu pot sa inţeleg!!!

Pot să pricep şi narator, şi ochi aiurea peste'acţiune
Chiar şi bucăţile de melodii care răsar ades
Dar vocea a treia n'are niciun înţeles
decat să sune...prost.
Dar prost eşti tu, Andrei!Şi fără rost!
Pentru că nu pricepi nici lângă tac'to în sicriu
ce-nseamnă conştiinţa si driblul ei, ca sport,
E groază pentru viu, film horror pentru mort
-şi pentru djinii nopţii-al dracului efort:
să scoată din adâncuri monstrul cusurgiu

Deschis pământul zace, Andrei privind întins
La bulgării de tină ce cad înspre abis,
Gândeşte trist că monSTRul nu va mai fi un vis
Dar nici o realitate; doar electroni rapizi

Deschide un oracol, al Gheei ADN,
Astfel coboară trepte în hăul de sub el,
Picioarele de humă, picioarele de fier
Se strâng strigând la monstrul de deasupră-ne:
"Apără-ne, te venerăm!
Eşti Conştiinţa Lumii
Te adorăm
-doar unii"

Şi Monstrul Cer sticleşte către noi!
Nu'apune zarea'mi ascuţită de lumină,
Monstrul pe scară urcă sorii cate doi!
îmi simt în deget veghea alcalină:
tuşesc adânc, privesc si plâng
şi din soluţia salină
se surp'un praf de prag nătâng
şi mortu'adânc suspină!

Privind în ochi gigantul, Andrei îl înconjoară
Iar ochii nu se-opresc in cercul circumspect
Monstrul nu pare să aibă vreun defect
Nici ceafa lui de lume, ochii nu-i separă.

Cu o hipnoză prăpădită vii şamane
în ochii celui fără de rodaj?
*
tu cu bomboane vită?si intrebari de sondaj
eu vin sa-ţi spun două cuvinte doar: "SE VRAJ!"

"Sentinţa tristă ai s-o pui latent
eu sunt vertijul dureros al ţestei
închis în gândul meu, independent"
[Eu însumi sunt in mine oglindirea crestei]

Eşti arătare? Paranoia? Trip târziu?
Eşti vreo imagine crescută în subconştient?
Eşti nebunie, ce eşti, omen impertinent?
Răspunde monstrul fara vlaga: “Nu prea ştiu!”