mi-am dorit mereu sa fiu o carte buna
un roman
o opera veritabila, ajustata, evident dar cu o esenta de necontestat
mi-am dorit mereu o prezenta care sa poata fi citita
si sa fie prezenta mea
o scriere traita si observata de o ghicitoare in cafea
ce fel de critica ar avea cartea dupa zeci de ani
nu ma intereseaza
vreau doar sa vad o coperta ilustrata cu bolovani si sa citesc din ea prima fraza.
romanul meu se scrie astfel, dupa cum l-am visat o data,
incepand:
"Andrei se plimba si-si citeste propriile vorbe pe pietrele de mormant"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu