Portable office app.
Setari direct in folderul de pe flash
info in pdf cu ce nu stiai:

Guvernul ascunde schelete in supermodele
diacriticele sunt redundante
diametrul conului de umbra lasat de soarele negru creste proportional cu viteza cresterii cozilor de soparla

Roşcat aprins

Eu fumez iarba fiarelor.

Oxidarea inteligenţei e numai şi numai

Rugina rozând lanţurile conştiinţei.

În fapt, mizeria tălpilor mele

arde preşul de cer pe care le şterg.

Şi nu am nevoie să fiu

Măcar coerent.

Măcar enigmatic, măcar translucid

sau

Măcar nevoit să îmi dau pe faţă

Caracteristica de a fi:

un pic enigmatic

un pic translucid,

Ca să roadem împreună coada necesităţii poetice.

Treisuteşaizeci

largheţea craniului meu,

a vederii mele mai clare, mai adânci,

surprinzătoarea perspectivă a minţii închise

cu două dimensiuni în craniul de cristal,

toată largheţea asta e o insultă

la adresa semnului grafic.

clipa când mă rugam pentru ea

a trecut de prea mult timp.

atunci ploua întunecat cu clişee,

cu poze,

cu pasteluri,

acum e doar grafit şi sticlă;

sticlă si grafit şi...

cred, câte-un portret de beton.

atât de greu poate cântari acest glob,

acest recipient de minţi prea-luminate,

că în reflexia sa, în el,

lumina se-ncovoaie,

se adună, se-ncolaceşte,

se condensează

si rămâne doar materie.

treisuteşaizeci de grade are

conştiinţa mea cu ochi închişi.

şi tot ce e volum se descompune spectral.

legământul

lăsat din pleoape obositul, cruntul, greu cuvânt

cu unghii de hârtie îmi cerne cugetarea,

işi pâlpâie-n perete, pictat, crucificarea

şi-n lemnul de beton stă scrisul de pământ.

lăsat, se-ntinde, şi în puţinul rol de rând,

spinarea-şi încovoaie, a ostenit uitarea.

iar tumultul de goluri care oprea vâltoarea

se pare că e nul-ul care aţine marea.

iar vocile se-opresc la înca un cuvânt.

neodihnita taină ce-mi sfaşie trezia

cu palmele-i de piatra, când sub timpan aud

vorbele seci, de viaţa parcă-ascunsă surd

sub mintea unui jude, să nască nebunia.

m-a cotropit lucidul, i-am recompus tăria

în dulci coordonate de nou sistem absurd

când am răzbit în recele cavou de pe sub prund

unde scriam catrene, ca morţii să le-ascult.

şi-am pus pe epitaf, în puncte, reveria.

Nelamuriri

miere si rasete
si oameni care se cunosc
si lapte care nu poate fi baut ca nu e niciun rau de apa
de aia.

Ce bine ca stim sa citim...suntem cititi
poeti ne-adaptati, nelamuriti
ne-lipstiti
ne lipsiti
ne faceti sa va intrebam de ce risipiti
vorbe si zeama de scandal printre dinti...

fir-ati ai naibii de-adormiti!!!

Miccânteceldespreiubire

Te-am sărutat şi-am prins

În dinţi buzele tale

Şi ai ţipat:

Fir-aş al dracului de bădăran!

A doua oară-am agăţat

Între canini un muşchi

al gurii tale.

Şi m-ai plesnit, şi-ai înjurat:

Ce nu m-astâmpăr?

Ce m-a apucat? Ce am?

Şi am zâmbit şi am spus: ham!

Iar m-ai plesnit şi-am repetat: ham!

A treia oară-am îndrăznit

Să mă agăţ de buza ta de jos

Mi-ai spus că sunt tâmpit

Şi freak

Şi unde mama dracu’ m-ai găsit?

[SIC]

Ultima oară-am prins

bezeaua ta dintr-un tramvai

şi m-am întors dup-aia

Şi zâmbeai.

Că n-aveai buze

Şi era aşaaaa…

Un zâmbet trist şi chinuit,

Fără perdea

Când încercai să îmi spui ham!

Rânjeai siniSTRu:

HA!

Sonată pentru formol şi comparativ

Iubeam o melodie cum

Iubeşte un medicinsit moartea care

Însămânţează-n câmpul salvării lui şi a celorlalţi

Cadavre.

Iubeam o melodie cum

Iubeşte cântăreţul de jazz

câmpul deschis de fraze structurate

în ipoteze ne-finalizate

în ipostaze ne-de-fini[-t(e)].

Şi totul era cuprins în fiinţa de taste

Care scria:

“Iubeam o melodie cum”

Şi totul era tot într-o doctrină

fiindcă iubeam o melodie alcalină

în duet gotic, îndurat în dura piatră

Si incriptat spasmodic, primitiv,

Fiindcă [ iubeam o melodie (cum)]

tu ai citi în dicţionare:

cursiv,

comparativ.

planând cu roiurile de albine ucigaşe

[care-ar putea fi gloanţe daca asta îţi stimulează imaginaţia

(şi eşti medicinist şi te bucuri că moartea îţi dă tribut

lăsându-te să naşti alţi oameni din cadavre)]

scria:

Pe vremea când eram

o flegmă de om

abia scuipat din gura lumii;

{o flegmă de extraterestru aş spune

[că eu m-am nascut din conştiința morții

(de fapt ăla nici n-a murit) cuiva]

Care făcea existența mea plina de înțeles}

Pe vremea când eram asta,

spuneam,

Nu Am Ştiut

Că lucrurile apar, infloresc şi apoi

Fac Fruct {[(ordinea efectuării operațiilor)]}

Şi am iubit o melodie atât de intens

Că a trait puțin

Şi-apoi salvarea ce-am găsit-o în ea

mi-a-nfățişat procesul

ca să-l fecundez, că mult prea tânăr

şi fără boli cardiace

decedase.

Şi-a înflorit extravagant

la prima mână

Schema ce năpârlise de chitara

Şi-i disecasem “la”-ul de pe clape

Şi îi trăisem metronomic

[metro-(astro-)no-mic]

Şi snare, şi rim, şi fus, şi tobă mare

(şi coordonare mâini picioare)

Chiar si defectul plăcii de vinil.

Şi necrofil,

Am admirat, cu o erecție jenanta,

De om gata să întoarca clepsidra,

am admirat, spuneam, tot mecanismul decedat

şi-am sărutat

Bass-ul stereo de pe stânga.

Iar mecanismul [mega-meca-nis-mul(t)]

s-a fertilizat.

Iubeam o melodie de căcat {[(cum) simetria mă obligă]

să atest în textul saturat}

iubeam o melodie cum

iubesc şi-acum formolul (electronic)

care m-ajută să admir ce-ar fi fost scrum:

recolta de salvare cu un girofar şi-un semnal fonic

pentru medicinistul care nu mai sunt acum.

{Afara toamna-mbelşugată lăfăie în difuzoare

[şi frunze acordate-n cheia Fa

cad pe salvare

(uite-aşa!)]}