Oh are they really crying , father?Yes, the weeping is yet to come.În toţi creşte o teamă de vidul inamic,
Palpită toţi de încordare simulantă,
De disperări care aruncă privirea îndrăzneaţă.
Andrei le râde-n faţă. E lung şi slab: oniric,
E-n negru şi e alb: nu creşte-n el nimic.
***
Mâinile scapă tava: "nu-i tragedie,
E frântă de durere si de văduvie".
Andrei işi plânge'n pumni norocul
De-a sta cu el pe seară, cand o suna sorocul
Să îsi încerce altu' talentu'n preoţie
Încet se scurge seara şi e, poate,
Cea mai târzie seară dintre toate
Cu tot cu cele care au sa vină
Sudată în ţigări, nectar şi cofeină,
Strângând in pumnii vineţi balustrade.
Andrei, pe treptele de fier, le pare singur
Şi lui îşi pare, însă dur, din când în când,
Mai răsuceşte stânga-dreapta câte un cuvânt
Rotindu-şi veghea, fredonând încet
Un cântec lent
Un pic dement
Glumă porcoasă de copil inocent:
But I won’t be weepin’ long[vă dau regatul meu pentru un gram la bong]
Înjură-ncet
cu iz de bocet, de legendă
şi-aduce-aminte haşul bun de te lăsa inert
te legăna ca în placenta.
[Mă jur, mai am un pic si imi deschid propria sectă
doar sa îl ard pe ăsta şi să plec]
Am construit, păzind lumina, un orizont întreg
Dar langă el, c'un sunet sec
sicriul rece
indrugă verde şi uscate, să mă sece:
"Auzi că ce e cash, ca valul trece"
Mă jur, înca o voce din senin nu pot sa inţeleg!!!Pot să pricep şi narator, şi ochi aiurea peste'acţiune
Chiar şi bucăţile de melodii care răsar ades
Dar vocea a treia n'are niciun înţeles
decat să sune...prost.
Dar prost eşti tu, Andrei!Şi fără rost!
Pentru că nu pricepi nici lângă tac'to în sicriu
ce-nseamnă conştiinţa si driblul ei, ca sport,
E groază pentru viu, film horror pentru mort
-şi pentru djinii nopţii-al dracului efort:
să scoată din adâncuri
monstrul cusurgiuDeschis pământul zace, Andrei privind întins
La bulgării de tină ce cad înspre abis,
Gândeşte trist că monSTRul nu va mai fi un vis
Dar nici o realitate; doar electroni rapizi
Deschide un oracol, al Gheei ADN,
Astfel coboară trepte în hăul de sub el,
Picioarele de humă, picioarele de fier
Se strâng strigând la monstrul de deasupră-ne:
"Apără-ne, te venerăm!
Eşti Conştiinţa Lumii
Te adorăm
-doar unii"
Şi Monstrul Cer sticleşte către noi!
Nu'apune zarea'mi ascuţită de lumină,
Monstrul pe scară urcă sorii cate doi!
îmi simt în deget veghea alcalină:
tuşesc adânc, privesc si plâng
şi din soluţia salină
se surp'un praf de prag nătâng
şi mortu'adânc suspină!
Privind în ochi gigantul, Andrei îl înconjoară
Iar ochii nu se-opresc in cercul circumspect
Monstrul nu pare să aibă vreun defect
Nici ceafa lui de lume, ochii nu-i separă.
Cu o hipnoză prăpădită vii şamane
în ochii celui fără de rodaj?
*
tu cu bomboane vită?si intrebari de sondaj
eu vin sa-ţi spun două cuvinte doar: "SE VRAJ!"
"Sentinţa tristă ai s-o pui latent
eu sunt vertijul dureros al ţestei
închis în gândul meu, independent"
[Eu însumi sunt in mine oglindirea crestei]
Eşti arătare? Paranoia? Trip târziu?
Eşti vreo imagine crescută în subconştient?
Eşti nebunie, ce eşti, omen impertinent?
Răspunde monstrul fara vlaga: “Nu prea ştiu!”
