Balada pentru Rock si Orchestra

Am vrut intai o melodie de-amintire
Pare ca lumea uita prea putin.

Se vrea un cantec singur urletul filonic, fin
Urletul filiformic tras in spire
Catre chin.

Lungul suspin mai sus de ritmul lent
S-a-ntins peste butoane si-a murit in colt, armonic

Si-am spus: "e geamat de placere tot oftatul sonic"
Cand griff-ul langa mine a zvacnit independent.
***
Nu e vointa mea, a mea, a mea
E un coral adanc si-nalt care ma oboseste:
In ambele directii pulsul oglindeste,
Ades e doar performance, dar nici chiar asa!
***
Trezeste garda!Si unul dintre noi a vrut sa urle:
"Nu e un tipat 'nabusit ce-auzi"
Si nu e bullshit, crezi ca poti s'ascunzi
Dar stim ca nu e tipat, e icnit din surle.
***
Fosnind din plansete atente, cuta dupa cuta
Am amutit ce-ar fi vrut mutii sa auda
si muntii de carton se clatinau parand c'asculta:
parerea din timpan: bataie surda.

As fi vrut "mush" de pumni si plete-acum
Miscare redundanta, grea si viscerala
cu sange, lacrimi de durere fizica reala
ca intr-o mie sa nu pot sa ma adun.

Dar nu a fost sa fie. Si o spun:
E cantec nu e poezie, asa cum
Ar crede cei ce o asculta sau o spun.
Dar noi sfarsim asta in cheie muta,
Si inca cum!