Muzică mecanică

Mereu începe cu un rictus disperat pe gură.
Zâmbeşte atingand arcuşul încordat
Mângaie corzile n’surdină, îţi zâmbeşte ‘a mimă
Şi ‘ncepe lung şi dulce ca o melodie de tortură:

Febră de var, statuie de cretă,
Note de pastel prăfos şi tuş baltind prin partituri.
Contururi reale? O animaţie defectă:
Cu graţie, degetele palide şi vineţii trosnesc la’ncheieturi.

Fotoliul, odată aurit pe braţe, odată glorios,
Arată pentr-o clipă ca un cadran solar:
Când umbra stă în loc, privind în jos
Vezi notele cum scriu sub tine un cântec radiar.
………………………………………………………….

Noi vindem condeie aici, nimic altceva.
Avem şi cerneală în magazin, dar nu o vindem. Cred
că de asta
avem aşa de multă.
Ca sa poţi incerca scrisul înainte de a cumpăra
O, da! Avem toată cerneala pe care o poţi dori:

“Avem cerneală romantică, ruginie,
care lasă pete roşii de vin pe hârtie,
avem cerneală nostalgică, cerneală care nu scrie
pentru vreo păcăleală. Cerneală pentru curaj,
cerneală pentru fobie, cerneală pentru dresaj,
cerneală pentru poezie.”

Publicitate: Flaşnetarul nostru are cea mai muzicală cutie
Şi nu trebuie să ştie decât cum să fie consecvent.

Dar noi vindem condeie, cel mai frecvent,
din pene de gâscă. Vindem condeie cenuşii
cu pete albicioase, cotoare groase şi
peniţe de argint, ascuţite şi fără vreun ornament.
…………………………………………………….
Deci vino în această seară
să-l auzi pe flaşnetar cum îşi compune muzica mecanică
[ornamentală, minimală, me(si)(c)an(t)ică]
din arcuşu-i ca o pană ce musteşte de cerneală muzicală!

Vino s-auzi o simfonie pentru flaşnetă şi vioară!