Poem Oglindă
Silviei
Ziua moare la uşa mea
Noaptea moare la geamul meu
Când seara cade pe pagini grea
Poemul cade stomacului greu.
Gâtul scade în perspectivă de cap
Ochiul vede în perspectivă de pleoapă
Genele stivă pe ochi nu încap
Încet, când cercul încearcă să-nceapă
Încet când cercul încearcă să-nceapă
Genele stivă pe ochi nu încap
Ochiul e verde prin paradigma cea oarbă
În cântul ce-ţi cade prin perspectivă în cap.
Poemul scade staminele-n seu
Seara se zbate s-animeze ceva
Moartea-noptează sub geamul clişeu
Ziua-i lumină de nu văd de ea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu